TRADITII
Ceea ce i-a impresionat pe
vizitatorii de seama ai comunei a fost nu doar frumusetea portului popular, a
chipurilor sau a indeletnicirilor locuitorilor, ci si graiul curat romanesc,
doinele, baladele, basmele, legendele, strigaturile, obiceiuri ce s-au
pastrat, transmise oral din generatie in generatie, pe care oamenii mai in
varsta le spun si astazi, pe unele cu placere, pe altele cu un fior de teama
pentru vremurile grele, de asuprire pe care le-au trait sau le-au aflat de la
inaintasii lor.
Viata grea a bisocenilor din
trecut este prezentata de Panait Istrati in istorisirea „Muribundului din
Bisoca”. Venind spre sat, scriitorul aude din gura unui cioban cantecul lui
Gheorghilas care, in varianta bisoceana, a plecat de aici cu ceata sa, plin de
dor de razbunare, lasandu-se peste vai, pe firul apelor spre a pedepsi multi
raufacatori.
Oamenii mai in varsta povestesc
despre Simion Paduretu, pe care unii dintre ei l-au cunoscut, acesta trecand in
lumea dreptilor prin 1940-1944, plini de respect si de recunostinta, facand
aproape un mit din el, pentru actele sale de vitejie in interesul taranilor
napastuiti. Despre Simion Paduretu vorbeste si Gh. Andrei in cartea sa „Tinutul sanzienilor”, publicata in 1984 la
editura Albatros.
Referindu-se la traditii si
folclor, tot Gh. Andrei concluzioneaza in cartea sa : „Zona folcloristica
Bisoca este conservatoare; cu greu patrund innoirile aici. Se ajunge si acum cu
greu in mijlocul bisocenilor, chiar daca soseaua…incinge crestele subcarpatine.
Se ajunge greu si mai greu se pleaca.
Nu-i usoara despartirea de paduri
cu poieni de fragi, smaltuite cu toate florile, de casele intunecoase …Potecile
lungi prin paduri…sunt fara sfarsit si doar cand ajungi pe culme mai zaresti o
poiana. Si atunci prin viata, in preajma unei stanci, fie zanele si ciobanul
Bucur, fie calugarii izgoniti de pe pamanturile lor.”
Autorul se refara aici la legenda
lui Bucur ce circula in zona, si despre stanca imensa, de forma unei mese ce se
gaseste pe un platou muntos, la o altitudine de 1142 metri, si care se numeste
"Masa lui Bucur", si despre care se spune ca a slujit drept masa ciobanului
Bucur, dupa unii, sau haiducului Bucur, dupa altii, si ajutoarelor sale. In
poiana Seninurilor, din apropiere, erau niste zane care i-au harazit lui Bucur
putere, dar si moarte din cauza unui fir de matase.
Folclorul bisocean a fost sustinut
de rapsozi populari, dar astazi acestia au disparut, speram totusi ca prin
aceasta actiune o farama de folclor si traditie se va pastra si
peste mult timp de acum inainte.
* informatii
culese din lucrarea "Incursiune in timp
pe
meleaguri bisocene" - Bacain-Neculai Olivia